Bogatiile lui Cresus

Printre expresiile uzuale ale limbii romane si nu numai, regasim si "bogatiile lui Cresus". Acestea pornesc din cele mai vechi timpuri avand sensuri oculte, iar originile lor sunt in Lydia, un mic stat din Asia, care a fost destul de bogat la o vreme. 

Sa vedem totusi la ce se refera bogatiile lui Cresus: Lydia era stat in vestul Asiei Mici, care in timpul dinastiei Mermnazilor ajunsese infIoritor. Regele Alyattes (618-562 inaintea erei noastre) a batut primele monede ale lumii antice si a impus regatul ca putere comerciala si forta militara. Dupa domnia lui indelungata, a urmat la tron fiul sau, Cresus (562-546 inaintea erei noastre) ultimul reprezentant al dinastiei, care a ramas celebru pentru bogatiite sale fabuloase. Cei saispreze ani de conducere ai statului au constituit perioada de maxima dezvoltare, incheiata brutal prin cucerirea Lydiei si prin transformarea ei in satrapie de catre Cirus II cel Mare (559-529 inaintea erei noastre) al Persiei. Tara cu nisipuri aurifere, situata intre lumea egeearia si cea asiatica, Lydia a fost o sursa ideala pentu acumularea de valori, pe care Cresus le-a etalat, adesea memorabil, pentru contemporani.
 

La curtea sa a primit poeti si filozofi, reusind sa faca din Sardes, capitala regatului, unul din centrele culturale ale timpului. Suveranului ii placea sa converseze cu invatatii si importantii sai oaspeti, sa le acorde cu generozitate ajutoare in bani si, desigur, sa fie laudat pentru avutiile sale si pentru marinimia de care dadea dovada.
Iata ce ii scrie Pittacos din Mytilene, un cunoscut om de stat: "Ma poftesti sa vin in Lydia ca sa-ti vad bogatiile. Dar eu si fara sa le vad sunt convins ca fiul lui Alyattes e cel mai plin de aur dintre regi..." si Solon, marele legiuitor al Atenei, a corespondat pe aceasta tema cu Cresus: "Sunt incantat de bunavointa ce ai fata de mine si iti jur pe zeita Athena ca, daca n-as fi dorit mai presus de orice sa traiesc intr-o tara democratica, as fi primit mai degraba sa-mi duc viata in palatul tau..."
Se prea poate ca in cursul vizitei sa fi avut loc scena relatata de Diogene Laertius in "Despre vietile si doctrinele filozofilor"
 

"Unii povestese ca regele Cresus imbracat in podoabe de tot felul, se aseza pe tronu-i si-l intreba pe Solon daca a vazut vreodata un spectacol mai frumos. Da - fu raspunsul lui Solon - cocosi, fazani si pauni, caci ei stralucesc in culori naturale care sunt de mii de ori mai frumoase". Se poate spune ca Solon si-a facut datoria si in haina filozofului cu exigenţa si luciditatea legiuitorului, afirmand ceea ce se potrivea de minune vanitosului rege. "Bogaţiile lui Cresus" consemneaza realitatea unei existete istorice, insa are sens si ca morala, prin cunoasterea circumstantelor care au generat-o.