De cele mai multe ori, persoanele ocupate care petrec mult timp calatorind catre locul de munca in masina proprie nu găsesc timpul necesar pentru televizor sau rasfoirea unui ziar. In acest caz, cea mai buna metoda de a tine pasul cu noutatile in materie de muzica sau stiri este ascultarea celor mai bune radiouri din judetul Alba.
In primul rand, cei care doresc sa fie conectati in permanenta cu ultimele noutati locale pot asculta posturi de radio precum Unirea FM Alba Iulia sau Atlas FM. Acestea ofera in permanenta stiri locale, cat si la nivel mondial din toate domeniile. Pentru doritorii de muzica relaxanta si emisiuni interactive, radio Vacanta este optiunea ideala in cadrul careia se pot asculta chiar si sesiuni live ale artistilor autohtoni.
Printre marea varietate de radiouri din județul Alba se gasesc, bineinteles, si versiunile locale ale celor mai cunoscute posturi de radio la nivel national. De la Radio ZU la Kiss FM, fiecare dintre aceste radiouri are programe de stiri, reclame si alte aspecte dedicate judetului Alba. Astfel, drumul parcurs pana la locul de munca va deveni mai placut.
In special pentru cei mai tineri care vor sa se delecteze ancepandu-si ziua cu o portie de glume, stiri și muzica, radiourile precum Europa FM sunt ideale. Pentru iubitorii de muzica romantica, in schimb, radio Romantic sau Magic FM reprezinta un mod foarte bun de a petrece fiecare dimineata.
Aceasta larga varietate de radiouri din județul Alba poate fi accesata atat la propriul radio, cat si prin intermediul site-urilor în domeniu. Indiferent daca se prefera posturi de radio religioase sau altele ce se concentreaza pe informarea publicului, se vor gasi cu usurintă variante pentru toate gusturile.
Astfel, fiecare locuitor al judetului Alba poate fi pus la curent si se poate relaxa în fiecare zi.
Soferi nebuni si aproape-accidente
Nu prea ma uit la televizor, dar cand o fac, vad numai crime si accidente, din pacate. Un procent considerabil, chiar alarmant de mare din decesurile anuale din Romania se intampla din cauza accidentelor de masini sau motociclete. Iar eu am observat acest lucru pentru ca aproape am fost calcata mortal de catre masini sau tiuri de 3 ori pana acum. Si n-am fost eu vinovata in niciuna din dati.
Prima data, aveam vreo zece ani si stateam la trecerea de pietoni langa un batran, il ajutam sa mearga.
Atunci cand s-a facut verde la semafor, am inceput sa traversam si parca de nicaieri a aparut o masina cu o viteza imensa care s-a oprit fix la bastonul domnului pe care-l ajutam. Va dati seama ca momentul a fost socant pana dincolo de limite si amandoi am ramas paralizati pentru o secunda nestiind cum sa reactionam. A doua oara eram singura intr-un orasel in care abia treceau doua masini pe ora, insa totusi m-am asigurat inainte sa trec strada. Nevazand niciun vehicul treceam linistita cand a aparut dintr-o curte o masina care sincer, daca nu as fi vut refleze bune cat sa o iau la fuga fix in acea secunda, m-ar fi ucis. In primul rand pentru ca era si o masina mare de teren si in al doilea rand pentru ca m-ar fi lovit din plin. Asta da sperietura! Si, in final, cea de-a treia oara a avut loc in Bucuresti cand din nou stateam cumintica la semafor si cand s-a facut verde am inceput sa trec.
Nu intelegeam de ce pietonii nu trec strada fix cand se face semaforul verde, insa cand o masina care venea cu o viteza incredibila s-a oprit fix cat sa-mi atinga genunchiul am inteles perfect. Intamplarile mele deosebite in legatura cu accidentele m-au facut sa fiu extrem de prudenta. Totusi, se pare ca uneori nici macar asta nu te fereste de intamplari dramatice.
Atunci cand s-a facut verde la semafor, am inceput sa traversam si parca de nicaieri a aparut o masina cu o viteza imensa care s-a oprit fix la bastonul domnului pe care-l ajutam. Va dati seama ca momentul a fost socant pana dincolo de limite si amandoi am ramas paralizati pentru o secunda nestiind cum sa reactionam. A doua oara eram singura intr-un orasel in care abia treceau doua masini pe ora, insa totusi m-am asigurat inainte sa trec strada. Nevazand niciun vehicul treceam linistita cand a aparut dintr-o curte o masina care sincer, daca nu as fi vut refleze bune cat sa o iau la fuga fix in acea secunda, m-ar fi ucis. In primul rand pentru ca era si o masina mare de teren si in al doilea rand pentru ca m-ar fi lovit din plin. Asta da sperietura! Si, in final, cea de-a treia oara a avut loc in Bucuresti cand din nou stateam cumintica la semafor si cand s-a facut verde am inceput sa trec.
Nu intelegeam de ce pietonii nu trec strada fix cand se face semaforul verde, insa cand o masina care venea cu o viteza incredibila s-a oprit fix cat sa-mi atinga genunchiul am inteles perfect. Intamplarile mele deosebite in legatura cu accidentele m-au facut sa fiu extrem de prudenta. Totusi, se pare ca uneori nici macar asta nu te fereste de intamplari dramatice.
Blaj - un oras mic cu o inima mare
Blajul a fost nu numai leaganul unor evenimente memorabile din istoria poporului roman, ci si locul care a tinut nestinsa flacara luptei pentru emancipare sociala si nationala in constiinta poporului roman. Cand vorbim despre Blaj ne gandim numai la orasul Blaj, un vechi centru cultural si istoric, al judetului Alba, care este situat la confluenta Tarnavei Mari cu Tarnava Mica, in sectorul sud-vestic al depresiunii colinare a Transilvaniei. Blajul se afla la contactul dintre Dealurile Tarnavelor in nord, si Podisul Secaselor la sud, in apropierea vaii Muresului si Muntilor Apuseni.
Primul document scris cu privire la Blaj dateaza din feudalismul timpuriu, respectiv din anul 1271 si atesta locul actualului oras, domeniul "VILLA HERBORDI". Domeniul feudal al Blajului a trecut apoi succesiv in stapanirea mai multor proprietari, dupa numele unuia dintre ei, BLASIUS CSEREI, provenindu-i mai tarziu si numele. Un oras mic, de 20.000 de locuitori, incarcat de istorie cu o inima foarte mare, cu locuitori pe masura - este prin urmare Blaj. in 1848, pe Campia Libertatii, s-au adunat 40.000-50.000 de oameni pentru a participa la Marea Adunare Nationala a romanilor din Transilvania. Tot la Blaj, limba romana si-a castigat dreptul de a fi respectata si invatata, aici fiind infiintata prima scoala cu predare in limba romana. Acest lucru l-a determinat pe Heliade Radulescu sa spuna "Aici a rasarit soarele romanilor!". Nume cunoscute ale culturii si istoriei romanilor precum Avram Iancu, Mihai Eminescu, Iuliu Maniu au legatura cu Blajul si nu numai.
Ca sa revenim totusi in prezent trebuie sa amintim si de faptul ca Volei Club Alba Blaj a cucerit titlul de campioana a Romaniei, dupa ce a trecut in finala, cu 3-0, la general, de CSM Tirgoviste. Blajul era cunoscut ca fiind un excelent centru pentru junioare. Nu a avut insa niciodata si echipa de senioare. Pina in 2011, cind s-au pus bazele primei formatii.
Primul document scris cu privire la Blaj dateaza din feudalismul timpuriu, respectiv din anul 1271 si atesta locul actualului oras, domeniul "VILLA HERBORDI". Domeniul feudal al Blajului a trecut apoi succesiv in stapanirea mai multor proprietari, dupa numele unuia dintre ei, BLASIUS CSEREI, provenindu-i mai tarziu si numele. Un oras mic, de 20.000 de locuitori, incarcat de istorie cu o inima foarte mare, cu locuitori pe masura - este prin urmare Blaj. in 1848, pe Campia Libertatii, s-au adunat 40.000-50.000 de oameni pentru a participa la Marea Adunare Nationala a romanilor din Transilvania. Tot la Blaj, limba romana si-a castigat dreptul de a fi respectata si invatata, aici fiind infiintata prima scoala cu predare in limba romana. Acest lucru l-a determinat pe Heliade Radulescu sa spuna "Aici a rasarit soarele romanilor!". Nume cunoscute ale culturii si istoriei romanilor precum Avram Iancu, Mihai Eminescu, Iuliu Maniu au legatura cu Blajul si nu numai.
Ca sa revenim totusi in prezent trebuie sa amintim si de faptul ca Volei Club Alba Blaj a cucerit titlul de campioana a Romaniei, dupa ce a trecut in finala, cu 3-0, la general, de CSM Tirgoviste. Blajul era cunoscut ca fiind un excelent centru pentru junioare. Nu a avut insa niciodata si echipa de senioare. Pina in 2011, cind s-au pus bazele primei formatii.
Am iubit vreodata?
Una din marile mele dileme, inca de pe vremea cand eram un inceput de adolescenta frustrata de tot felul de chestii banale, a fost cum iti dai seama cand iubesti. Care sunt criteriile pe care se stabileste sentimentul asta? Oare iubirea inseamna sa fii in stare sa canti in ploaie si sa te omori pentru alt om, cum vazusem eu cand eram mica in filmele indiene de bollywood? Sau e mai degraba un sentiment asa inaltator si sacru ca simti ca te sufoci, ca Eminescu in scrisorile pentru Veronica?
Care-i treaba cu iubirea asta pana la urma? Eram hotarata sa aflu, pana sa trec in faza a doua a adolescentei, faza de aparenta rebela, si sa cred ca de fapt nici nu exista iubire. Ca e doar o notiune inventata cine stie cum, un ideal pentru care toti lupta si nimeni nu-l atinge pentru ca de fapt nici nu poate fi atins..pentru ca nu exista. Mai tarziu, insa, am devenit neutra. Dupa o perioada, ma aflam intr-o relatie relativ serioasa cu un baiat pe care-l stiam din copilarie. Nu era o relatie extrem de deschisa din cauza timiditatii mele si a faptului ca el era cam tantalau, insa trecusem prin cateva lucruri impreuna si intotdeauna am putut fi sinceri unul cu altul. Am tinut foarte mult la omul ala, destul cat sa-l iert dupa ce m-a inselat si, fiind sinceri intotdeauna, mi-a recunoscut-o imediat dupa. Multa vreme m-am intrebat daca l-am iubit pe el. Daca iubirea inseamna sa ierti unui om ceva ce in mod normal n-ai putea ierta nimanui atunci raspunsul e da. Dar daca sa iubesti inseamna sa renunti la orgoliu, sub nici o forma nu l-am iubit, poate chiar l-am urat!
In momentul de fata ma gandesc ca iubirea tine de intuitie, ca este ceva de care pur si simplu iti dai seama la un moment-dat. Nu e ceva ce poate fi definit. Insa daca eu l-am iubit sau nu pe acel om, nu cred ca voi realiza vreodata. Stiu, totusi, pe cine iubesc acum si stiu sigur ca iubesc fara sa explic treaba asta. Asta e magie.
Care-i treaba cu iubirea asta pana la urma? Eram hotarata sa aflu, pana sa trec in faza a doua a adolescentei, faza de aparenta rebela, si sa cred ca de fapt nici nu exista iubire. Ca e doar o notiune inventata cine stie cum, un ideal pentru care toti lupta si nimeni nu-l atinge pentru ca de fapt nici nu poate fi atins..pentru ca nu exista. Mai tarziu, insa, am devenit neutra. Dupa o perioada, ma aflam intr-o relatie relativ serioasa cu un baiat pe care-l stiam din copilarie. Nu era o relatie extrem de deschisa din cauza timiditatii mele si a faptului ca el era cam tantalau, insa trecusem prin cateva lucruri impreuna si intotdeauna am putut fi sinceri unul cu altul. Am tinut foarte mult la omul ala, destul cat sa-l iert dupa ce m-a inselat si, fiind sinceri intotdeauna, mi-a recunoscut-o imediat dupa. Multa vreme m-am intrebat daca l-am iubit pe el. Daca iubirea inseamna sa ierti unui om ceva ce in mod normal n-ai putea ierta nimanui atunci raspunsul e da. Dar daca sa iubesti inseamna sa renunti la orgoliu, sub nici o forma nu l-am iubit, poate chiar l-am urat!
In momentul de fata ma gandesc ca iubirea tine de intuitie, ca este ceva de care pur si simplu iti dai seama la un moment-dat. Nu e ceva ce poate fi definit. Insa daca eu l-am iubit sau nu pe acel om, nu cred ca voi realiza vreodata. Stiu, totusi, pe cine iubesc acum si stiu sigur ca iubesc fara sa explic treaba asta. Asta e magie.
Subscribe to:
Posts (Atom)