Am iubit vreodata?

Una din marile mele dileme, inca de pe vremea cand eram un inceput de adolescenta frustrata de tot felul de chestii banale, a fost cum iti dai seama cand iubesti. Care sunt criteriile pe care se stabileste sentimentul asta? Oare iubirea inseamna sa fii in stare sa canti in ploaie si sa te omori pentru alt om, cum vazusem eu cand eram mica in filmele indiene de bollywood? Sau e mai degraba un sentiment asa inaltator si sacru ca simti ca te sufoci, ca Eminescu in scrisorile pentru Veronica?

Care-i treaba cu iubirea asta pana la urma? Eram hotarata sa aflu, pana sa trec in faza a doua a adolescentei, faza de aparenta rebela, si sa cred ca de fapt nici nu exista iubire. Ca e doar o notiune inventata cine stie cum, un ideal pentru care toti lupta si nimeni nu-l atinge pentru ca de fapt nici nu poate fi atins..pentru ca nu exista. Mai tarziu, insa, am devenit neutra. Dupa o perioada, ma aflam intr-o relatie relativ serioasa cu un baiat pe care-l stiam din copilarie. Nu era o relatie extrem de deschisa din cauza timiditatii mele si a faptului ca el era cam tantalau, insa trecusem prin cateva lucruri impreuna si intotdeauna am putut fi sinceri unul cu altul. Am tinut foarte mult la omul ala, destul cat sa-l iert dupa ce m-a inselat si, fiind sinceri intotdeauna, mi-a recunoscut-o imediat dupa. Multa vreme m-am intrebat daca l-am iubit pe el. Daca iubirea inseamna sa ierti unui om ceva ce in mod normal n-ai putea ierta nimanui atunci raspunsul e da. Dar daca sa iubesti inseamna sa renunti la orgoliu, sub nici o forma nu l-am iubit, poate chiar l-am urat!

In momentul de fata ma gandesc ca iubirea tine de intuitie, ca este ceva de care pur si simplu iti dai seama la un moment-dat. Nu e ceva ce poate fi definit. Insa daca eu l-am iubit sau nu pe acel om, nu cred ca voi realiza vreodata. Stiu, totusi, pe cine iubesc acum si stiu sigur ca iubesc fara sa explic treaba asta. Asta e magie.