Gastele de pe Capitoliu

Celtii, in nord, si romanii, in sud, au facut sa dispara regatul Etruriei, dar au si invecinat hoardele barbare cu noua putere care se constituie in peninsula. Previzibilul conflict declansat de la un fapt in aparenta minor: unul dintre solii romani participand la o incaierare a doborat de pe cal un comandant gal. Fiindca multimea Romei a refuzat sa extradeze pe cei ce violasera dreptul gintilor (culmea, i-a desemnat tribuni consulari pentru anul 390 i.e.n.), Brennus, conducatorul galilor ridica asediul cetatii etrusce Clusium si cu 70.000 de ostasi inainteaza spre Roma spulberand rezistenta romana la paraul Allia.

Multumiti de succes, galii intarzie timp de trei zile atacul asupra capitalei permitand transportarea si ingroparea obiectelor sacre, ocuparea acropolei si pregatirea ei pentru aparare. Pe Capitoliu au fost primiti numai cei care puteau sa poarte armele. Timp de sapte luni, romanii au rezistat eroic atacurilor, pana cand galii (sensibilizati de invazia venetilor pe teritoriile lor) au acceptat sa se retraga in schimbul unei sume imense de bani (o mie de talanti).

Intr-una din noptite de asediu, aparatorii epuizati de eforturi au adormit. Tot atunci, galii au pornit un asalt prin surprindere, zadarnicit de strigatele gastelor sacre din templul Junonei, care i-au trezit pe romani. In frunte cu viteazul Marcus Manlius, asediatii i-au respins pe atacatori. Fiindca ofiterii lui Brennus au folosit greutati false la cantarirea aurului, reprezentantii Romei s-au plans regelui, care a aruncat sabia sa enorma in talgerul greutatilor, umilind cumplit pe cei ce cumparau libertatea cu aur, prin cuvintele: "Vai celor invinsi!".

"Gastele de pe Capitoliu" evoca un episod istoric in masura sa explice favorurile destinului prin interventia providentiala care gaseste cele mai surprinzatoare moduri de a se produce. Ca urmare, expresia a facut cariera cel putin la fel de glorioasa cu aceea a aparatorilor Capitoliului.