Vreau sa iti prezint un film profund tesut in lumea artei, cu multa iubire. Iubire de viata, curaj si dedicarea in fata unui scop precis. The man who cried, sub traducerea Barbatul cae a plans, filmul prezinta legatura dintre un tata si fiica sa, pe parcursul a 20 de ani in care au fost despartiti de razboi.
O poveste care trece dincolo de cuvinte, intamplari si greutatile reale ale vietii mai ales atunci cand esti o tanara singura fara trecut, fara viitor, doar cu un prezent caruia trebuie sa ii faci fata pentru a-ti atinge scopul urmarit 20 de ani: regasirea tatalui , cu pasi mici si indicii nesigure. Amprenta razboiului si fobia de a trai fiind evreu incarca si mai mult povestea de dragoste curata a copilei plecata cu o geanta pe umar care, dupa zeci de ani de nesansa, in momentul in care incepe sa isi contruiasca o viata are de ales intre iubirea pentru un barbat care ar fi meritat acest sacrificiu si iubirea pentru tatal pe care are ocazia sa il regaseasca acum. O lupta intre scopul omului in viata cu riscul de a pierde totul.
Pentru ca uneori avem nevoie sa ne aminteasca cineva ce inseamna viata, bucuria, sacrificiul si nu compromisul, dragotea adevarata care uneste sentimente si nu beneficii sau obligatii. Pentru ca avem intotdeauna ce sa invatam din ceea ce inseamna sinceritate. Si e printre putinele filme cu o coloana sonora remarcabila si patrunzatoare in relatie directa cu sentimentele si trairile unui om singur impotriva razboiului.
No comments:
Post a Comment